poem de cristal

o frunza pe un mormant de tacere.viata mea inima mea ingerul cu trambita ruginita.lumii îi place sa se repete
sa se repete
sa se repete la nesfarsit intr-un bocet prelung.ai spune la fel despre mine:mereu aceasta senzatie de monolog sterp nu?atatea complexe in cateva cuvinte rasfirate firav... ”ce mai vrea dom’le si asta cu poezia lui?nu poate
nu poate
nu poate doar sa traiasca fara sa ne mai bantuie trupurile cu neputinta lui blestemata?ce naiba asta nu poate sa taca nu poate sa ignore nu poate sa traiasca nepasator peste noi cei multi?auzi dom’le poezie!ce-i asta daca nu neputinta?neputinta de a face ceva plauzibil...”
veniti de luati neputinta oropsiti ai soartei!n-am sa mai zambesc niciunui sentiment curtenitor imaginilor mele despre lumea aceasta-adevarul nu zaboveste niciodata intr-un singur loc.atatea amagiri diverse incep cu noi insine...
odata cu Ungaretti as putea spune ca „nu mai am decat mandrie si bunatate./si ma simt exilat in mijlocul oamenilor./dar pentru ei stau si sufar.”
o lacrima lumii
o raza noua lunii
acest poem de cristal inchinat tuturor

nepatrunsele ore

frate stancii ce se pravale nemiscata in blandul apus
ascult luceferii lunii nepatrunse cum sfredelesc hoinari
pelerina smulsa a regelui intunecare despótul vesniciei noastre grabite

m-am saturat sa privesc cioburi sfasiindu-mi
carnea cu o sila bolnavicioasa de regret ancestral
m-am saturat de ferestre prin care sa respir
aerul sufocat al inimii mele neregasite in gand
cand revad usile tot nu am cheile potrivite
cunoasterii treptelor si ma simt o reflectie inceputa tarziu

o baie lucida in originile sfarsaniei
nici un cuvant nu mai rodeste decat naluciri
imagini confundate negrului fiintei universale

departe clipociri de lumina inrosesc linia apusului nesfarsit

spleen

Un singur pamant.Negatiile respira libere puterea materiei.
Nu pot sa ma mai mir de nimic.De fapt,nici nu mai vreau asta.
Caut sa ma odihnesc,dar nu am mers destul astazi:
”Departe!Cat mai departe!” imi urla prin trup moartea batrana;
”sa vreau s-o ignor” imi notez tacticos in jurnal-dar imi
sta ca o piatra pe suflet.Am golit totul de farmecul misterului
incifrat:sa-mi placa oare betonul parintilor mei?Sa nu mai putem
exista decat prin particula trista neo sau post?Dezorientare straina...
Iubita ma strange tandra de mana si-mi spune mandra „poet”!
De altfel,nu ma intelege defel.Dar eu o inteleg prea bine si ma cufund
mai adanc in tenebre...
Pana cand?De ce intotdeauna e vorba numai de
mine?Fara de moarte e numele meu in cartea amara a vietii,o candela
arzand neclintit.

Of,Doamne,atata amar de intuneric pentru un petec de lumina...

Striga-strigoi

Departe,în vremi infinite,
Unde iarba-ncurcata nu creste-
Striga-strigoi blestemat pe cal
De apa în suflet se-ncearca
A parasi noaptea de Sfânt
Prin farmec,necurata minune,
Aer si vid preumblator de astre.

Striga-strigoi:mort-slut spre nimic:vampir…

Strigoi viu încrustat in ceata,
Lup la nevoie de rau,om la
Nevoie de viata,palid la trup,
Arunca val nestiut de pe ceafa
Spre Dumnezeu cinstire,în
Noapte curata arde ascunsele
Vraji,zanatec strigoi orb,amnezic
La fire,potrivnic la gând.

Striga-strigoi:mort-slut spre nimic:vampir…

Principiul hazardului
sau
dumnezeu prost
temperat

Dumnezeu-echinox
Înfatiseaza oglinda atee
De la stânga la dreapta,
De la dreapta la stânga,
În dans ritual oriental:?
Morti sunt toti zeii
Pe-altare de teama;
Înoata credinta în resturi
De vraja:scuipas{i treci mai departe…
Vitrina preamareste noul principiu,
Al manechinului spart în interior,
Al cartilor tiparite aleator cu sânge
De miel-zeu surogat-hazard nesfârsit
Scuipa si treci mai departe…

Ritual

Cerc:din patrat spre infinit.
nimeni orânduit în triunghi:
din trei imposibil a construi armonia.
observa:vidul este multiplu de doi
de doi,domnule draga.
transcendenta,lumina impara:
aseaza-te în cinci si
uneste spatiul
cu tine!
fie ca pamântul sa uite
imperfectiunea sa neclara.

(La marginea padurii de roua…)

la marginea padurii de roua
sade unicornul,puternicul unicorn,
licorna în adevar piatra sau dumnezeu:
corn-unicorn,celor ce dorm,
din muntele-ti corn varsa-n potir
leacul neom,celor ce dorm.
alba fecioara,pura si clara,
în vesela seara inimasi leag
licornei cea draga.
dormi unicorn-în visul enorm
sulita corn va sa ti-o taie
fata balaie si print cruciform,
soarelui domn.
tie,licorna,moartea împreuneaza
gândul din trei:spurcat,Christ,
vindecator.Demon!

Oda noptii

diamant de umbra
seara
se aseaza
pala
pe ochi
de apa aprins
oceane de muzica
ma apasa
într-un fior de
violoncel
si
pian dezacordat
sublim
RENUN[A
si nu mai lua
nespusa
lumina;
RENUN[A
si nu mai ucide
noaptea-
calator înaripat
pe stele;
RENUN[A
si nu mai
uita tristetea ce te poarta
la marginea lumilor,
la marginea muntilor-pesteri

Extaz

nu are sens
a vorbi
când
porumbeii
se înalta
erotic
din vid
aerul
uda
el însusi
speranta
cu
teama

Proza

pune-ti mâinile cruce pe piept…
lâncezeala trupului te sufoca
în libertatea necesara domnului
dumnezeului tau:
ma mai citesti înca?
am sa-ti spun cum e moartea
când totul e înserare de luceferi
si închiputele vise sunt
basme serpuitoare de rau-
o trista simfonie în pasi molcomi,
o lumânare sfârsita de ceara,

Stare

Nu mai ploua de ieri,de azi,nu mai ploua.
Nici trist ma scufund in tainele inimii:
Canta,biet solitar,pentru mine,un adagio
Rasfirat printre sange si lutul inferior
Al trupului scuipat de dumnezeu in nesansa.
Cand ploua,ieri sau azi,
Cand ploua,azi sau ieri,
Eram obosit-nu cenusiu,
Sau poate mai mult inecat
De lungul pustiu autumnal.
Sa fi fost inima mea o frunza calatoare?
Nu mai ploua de ieri,de azi,nu mai ploua
Dar plang exilati la o fereastra de gand
Bunii serafimi ai inimii mele,un tunel fara pace si fund.

Mortul ospetelor dese

Mortul ospetelor dese,o marioneta in chip de om,
Sau mai bine spus expresia multimii in palide insusiri
Constitutive,vertical invarte-n ceaun apa,
Inceputa-neinceputa,cantata-descantata,
Figura a mortii in unde spiralate jucaus si
Inchipuita azi legata de crinul inflorit sub fereastra
Ca o salvare estetica a banalului mort al ospetelor dese,
Gandacul obtinut prin cumintenia insusirilor native,
In mod cert un nimic religios,religios sclipind cu nimicul.

Labirint

Oriunde luna neclara intre nori de cenusa
Apele scanteiaza trist in vii inlanturi argintii
Umbrele sterse pe drumul de smoala se cuprind
Vanturile din haosul circular al interiorului surd
In vale serpuitele duhuri se sting
Impovarate nevolnic de magi ce-mpresoara

elegia 1

noaptea involburata
universuri diforme inghite sub mantia stelelor negre cu
luna adanc preschimbata in roza sangerie
peste un orizont larvar intretaieri
profunde de albastru meschin amortesc fantasmele inimii inflorite
prin visele porumbeilor albi
cand bucle nesocotite de lumina arunca apelor moarte unde sovaielnice
in aerul calator al diminetii proorocite oarba mereu

(eu eram cel liber…)

eu eram cel liber pe campul restrans
ineficient intre scanduri parsive prinse
labirintic in sacaitoare unghiuri drepte ca
o idee mecanica rationata pasiv
am intins o mana prietena lunii lucru mai mult
decat inutil singuratatii mormantului meu
sfasietor si am suflat sterp un manunchi
de stele bombate undeva pe un cer al
nu stiu cui rece-hulpav

odata am numarat sapte cai precum
fumul viselor mele inaripate
odata am numarat sapte luceferi precum
argintul spiritului meu putrezit
odata am numarat sapte cadavre prin
sapte colturi obscure ale realitatii concurente
blocului ca o colivie sinistra imediat

sa invoc duhul chintesentei nu-mi mai
raman decat valurile unduindu-se funerar
in flacara purpurie a unei salvari imanente

neputinta

zile neroade imi implanta
cu sfiala batranul profet
de parca copacii s-ar impleti
armonios printre resturi
de astri ca un dumnezeu
bland sfartecat in tuneluri
adanc prin asceza vulgara