eros

cu o privire a ochilor tai
limpezi din sunetul
apelor tulburi soarele
sangeriu deschise cutia
inimii mele ca aripe mari
sa ne cuprinda intru iubire

II
de gatul meu cu mana-ti
inflorita frumoasa si nebuna
ca zorii racorosi pe dunele barbare
te-ai prins sa lasi eternitatea-n clipa
si pasul tau suflarii ce nu moare

III
nu te-au vazut serafimii
femeie sa suspine la vederea
trupului tau marmora a gratiei
speranta a luminii izvorand din eternitate

IV
inchisa inima ta geme
asemenea vantului in zile de urgie
miracolul fiintei tale de copil
crescut fara de veste acum
in zbucium amar fruct
de aparenta biruinta doar
semnele furtunii la geamul tau
mic cufarul muced al zilelor tale
de fecioara cinstita

V
de-ar fi sa gust veninul
din pantecul tau vultur sa fiu
sa te despic in doua cu ciocul
mierea buzelor chiar daca
in adevar spurcata otrava
cu fructul miraculos dintre
coapsele tale m-as ospata
mai flamand decat secera mortii

VI
inca un pahar pentru mireasa mea prietene
la drumul serii fiinta mi s-aprinde cand ii
aud vartej suflarea-n pieptu-i prin suprapuse
timpuri scurte fragmente de infinit in liberul
eter pe care iubirea strapungandu-l grabnic si-l
face ei un rob cand doar la fel supusa la nelinisti
fiinta-i blonda ma cauta prin gand plecat nebun
sa umblu la vastul drum de seara

balans,considerand si frecarea

a)
parte intunecata a lumii ascunsa
persuasivei ochiri un revers
de medalie pentru lumina astrelor
la capatul de inceput al suferintei
o data cu nasterea din foc margarete
rapuse de ploaia plumburie din amurg

se cauta dincolo de bine si rau
insusi binele care sa se dezvolte
uniform in structura sociala a comunei
ca un izvor limpede de egalitate dar
liber de constrangere si in sine fratern
un crestinism necrestin o piramida invers
construita reactionand asemenea unui
reziduu infect in intimitatea celulei

mult mai inteligibila s-ar vrea lumea
dar dumnezeu se ascunde adanc in amprenta
bolnava a supraomului de muzeu pentru a
recunoaste perpetuu zborul lin al sfantului duh
printre pietrele pamantului negru

b)
a doua inima zvacnind din pieptul preaplin
doamnelor domnilor in bataia nesupusa principiului
tolerantei a vanturilor hraparete distrugatoarele
morile disperarii senzatiei de liniste
pe care noaptea o reda pe panza proaspata a
universului vizibil o umbra a umbrei constiintei
suprapersonale un cui batut in fiinta primordiala
a edenului conceput in eprubeta
am spus voua o poveste despre o iubire
tristan isolda romeo julieta
allan maitreyi maskin fillipovna
s a m d
suflete promise in stele
fericite nefericite deopotriva
fiecare cu o cheie de argint
pentru poarta de aur a paradisului vecinic

delir

calatorie spre centrul pamantului
pe vase de sange clocotind o incursiune
irepetabila a Sinelui in gradinile
edenului atemporal existentului forma
libera fara timp sa organizeze spatiul nascut din

incestul neantului cu el insusi in somnul
ratiunii elementarului divin arhetip de renastere
continua ca un izvor de beatitudine inseparabil
originii inimii cruce cu muguri calzi de iubire eterna
intru expansiunea materiei imateriale viata

inchinata atat tataului cat si fiului cat si sfantului duh
ordine intre ape sfere seminte si focuri latente
inlantuite spiritului larg axis mundi porumbel
unit cu soarele desprins din hrana pamantului

salt

umbra a propriului trecut
printre masini case morminte de lut
o nebanuita tragedie imbalsamand
trupul de sticla ca micile ghemuri de sfoara
sub gheara atenta a pisicii in delir constient
desfacandu-se in labirinturi cheama atingerea Zeului

de cele mai multe ori comunicare
nu se foloseste de cuvinte frumoase cuvinte
mandre cuvinte aristocratice cuvinte care au
uitat sensul cuvinte pe un portativ disonant
nu mai spune cuvinte in seara aceasta cu bratele tale
inghite-ma in focul despartirii ultima seara
lipit de pantecul tau putin arcuit
chintesenta a esentei formelor absolute

dorm aparenta nestematelor imi da fiori
doar sarpele poate fi o funie pentru a gasi
trebuie taiata o mana sau mers pe sarma
cu o cizma neagra de cauciuc
cu basca abundentei
cu innoitorul elan revolutionar
ultimul dintre acea ultima

pastel

sus spre hieraticul orizont ce se scufunda incet in sange
picatura cu picatura topindu-se in apa deschisa a marii intinse
ceasul noii plangeri de stele mort se culca instinctul greselii
permanent intr-o lupta apriga incrancenare cu idealitatea abstracta
a spiritului volatil creatorul anxietatii in fata propriei flexiuni primarepestevisul unei nopti de vara adiacent
stralucirii nisipului in imbratsarile
molcome ale mariisarutul diminetii pe chipul
desfigurat al unui suflet calator
prin neghina unghiilor murdare
asemenea icoanei manttuitoruluizgomotul usilor inchise cu teama
sau intunericul de catifea zbatandu-se
aprins in lumina ringuluinu exista pe pamant umbre
nici plase in care se prind aiurea
pestisorii de aur luminita pe pojghita
subtire a apei adanculuidestinimi moare trupul inlantuit
frenetic de valurile inspumate
ale uriaselor urme
mediocre in inutilitatea sa
sufletul se lasa altora rob sa
primeasca lumina impartasanieie trist universul se stie acum
ca o pata proaspata de sange pe
sexul tanar al unei fecioarenu trageti in pianist pentru
sila gesturilor trivialitatea limbajului
alienarea cantului sau alaltaieri pe vremea
inaltelor catedrale o sublima elevatie muta
asonant astazi la unison o epava
compozita a cautarii materialst dialectice de
spiritualitate contrara sursei ideaticeatunci fiindca nu l-am putut distruge
prin cuvant l-am iubit ca fiind un om
al veacului sau purtandu-si stigmatul fericeprogres
"atunci asteapta pana maine dimineata.ratiunea nu vede noaptea"
g.greenelupta cu mniroacolul infinitului a micului
univers ce se anima frugal la mesele oficiale
date in cinstea trupului ales purtator al senzatiei
de existenta obiectiva in padurea de atatea ori
albastra ca cele doua pagini desprinse din calendarul
trecerii nefiintei in fiinta timpului devorator de
materie pentru materia nemutilata ireversibilmilioane de procese reduse la cateva legi
mereu altele seamana vant si culege furtuna domnul nimeni
sprijinit de felinarul din colt decoratiune exterioara
a secolului mersului de-a busilea sub semnul
unui coral de johann sebastian bach cersetorii
descopera sangele din buza sparta un sacrificiu
pentru posterioara viata in sanul dumnezeirii crestine"in special al doilea vers deschide perspectiva
constientizarii inadaptabilului observand contradictia
existentei prin antinomiile cognitive ca un adevarat
creator exprimandu-se prin indoieli reprobabile
cunoasterea reprezinta sensul ascuns al versului ce se
prelungeste prin muzicalitatea sa intima-vocalele atentie
la dispunerea vocalica-in absolutul vietii sufletesti
a fiecaruia dintre noi o cunostinta artistica capabila sa
patrunda in miezul logosului la arhetipurile prime (sic!)
si sa ne dezvaluie prin jocul poeziei transcendente ale
profanului in sacru"
biet critic cu glasul tau bont o piatra
de gatul sufletului ce se arunca trufas in gol cu semantica
absconsa a discursului inapt pentru ridicarea capului florii
de soare spre izvorul creator de eternitati compactate discursivcine are spirit sa reveleze altfel zidurile
ne vor inghiti metamorfoza sacrificiului de altfel
inutil Sfintei Treimidin condeivazduh curat
o nopte deschisa
de duhuri promisa
negrului imparatvuiet de sange
pun colt si-o strigare
spre apele cerului care
blestemele strange