toti ochii trandafirului negru
zambesc ciudat razelor soarelui
si privesc imbatandu-se grav
jocul finit de pe noptiera mancata
de carii eu nu eram din pacate
un om ci un sac de oase napadite
de viermi aruncat benevol in fotoliul
mult prea chinuit de povesti

cine imi poate spune daca eu exist astazi
si mister dus pe valuri sicriu negru de lemn nu
sunt asociate mie curiosule dar mereu umbrei reflectate
adanc in podea nu zboara nemijlocit avionul
pasare-este in adevar omul ce s-a visat zburand
atata timp…anonimi unde va sunt trupurile
sangerande de atata nedreptate
vid aer nimic si din nou nimic vid aer
pana ma inchin la crucea femeie sa vad doar
ca orbii un templu pierdut in marea uitarii
pe campul de lupta m-as naste plutind
dar nu-i nici un camp si-ntreb stins de vre-o lupta

sa ma pierd cand ticaie ceasul
si inima-nchisa duhneste-a poet
tabloul se-mparte lucid numai
culoarea imi cere viata inecata pustiu
pe tronul de aur luceferi s-aprind
iar mortul cu mine se-ascunde-n fantani

sarman individ de ce sa fii cand nu esti

Lumina abisului meu furat

sa-mi fie oare somnul amprenta hilara a unui
demon plictisit de insusi existenta sa indiferenta
astrelor noptii ce se rotesc misterios in adevarul
vecilor rituri chemate cercurilor complet distins
imaginatie nu se poate cand inchizi ochii ca si
tintuit intr-o sala de cinema cu o pelicula neagra
ce se deruleaza in timpul nestiut al vulgaritatii artei
nu creatie nu individuatie pasivitate si-mi vine
sa vars iar sau sa strig in somnul existentei inconstient
"Oriunde!Oriunde!dar numai afara din lumea
aceasta!" si ma caut steril caci ieri chiar si dragostea
s-a prostituat cand tacerea mi-a cuprins numele
violet vreau sa iubesc ochi buza inima sani fara
sa port pe frunte o silnica trista coroana de spini
cruciformi

nu cred alb negru malefic deschis stau pe patul roscat

domnisoara imi vine sa strig esti atat de banala
astazi cu fusta asta scurta trupul atat de perfect
mersul asta cu adevarat meschin sau make up-ul
plictiselii depline-o linie dreapta ca un vid permanent
eu nu sunt fericit cat timp mai simt inca foamea
cuvintelor dar nici tu ma intreb nu-ti cunosti izvorul
vietii depline atatea masini aliniate frumos pe singura
strada ce-o vad oameni sute pe un drum linistit catre
moarte ei altii si din nou ei altii fara noima o gaura
adoram nestingheriti si trufasi intr-un sistem anxios
sa aiurez oare departe atunci cand noaptea se va
cobori falnica salvatoare de suflete moarte electronic
prin tehnica explicitarii oricarei relatii finite caci
"pamantul imi apare azi ca o lume parasita,desarta
si goala" iar "intunericul imi apare luminos,de cand
nu mai e bantuit" haotic de forme barbare

nu cred alb negru malefic deschis stau pe patul roscat

nu inteleg de ce stau cu mine suspendat intre nori
sa fie meditatio sau mai degraba nigredo alchimic
vai nu mai pot sa mint e in fapt lasitatea bunului
suflet atipit odata cu interesul ratiunii afectate
cineva o mana nu pot oricum nu acum negru un
fluture imi apare nevrotic in mii de culori cenusii
fulgerand camera linistit cu zborul lui mai mult
ridicol aspect al unui handicap de masura reala
undeva in coltul cel mai ascuns al mintii un gand
nedeslusit ma cheama sa spun cateva cuvinte arse
de timp o lumina imi trece brusc prin ochii raniti
sunt limpede la geam sa-l deschid numai acum
vinovat fara acuzare un suvoi de vorbe opresc
disperat pentru a urla cinic tuturor-mie insumi
faptul incestuos ca "putem face tot ce vrem
de fiecare data cand nu vrem nimic" .

dilatare

spune odata: nu sunt sarpele nimanui
raul vine in lumina alba
mereu alba cand intalnesti serafimi
capabili sa spuna ceva in numele pacii
binele nostru e raul altcuiva
intotdeauna un chin sapiential

spune odata: sunt propriul meu stapan
supt sabia blanda a Domnului
rege

neputinta 3

mi-am vandut sufletul iernii ochilor tai racorosi

cand norii sufera spulberand lumina in colturi
obscure trupul meu putrezeste liber infasurat
alene unui parfum ascuns vanturilor salbatice
mainile mele ce plang-ramuri din Arborele nevazut
cruce mormantului gol un templu amarei insigurari
crescuta din infinita nefiinta lucida a Sinelui
orice sentiment crescut din iubirea mea doar o
floare acestui pamant arid o treapta nedisimulata
in umilinta

strange-ma de mainile reci si inalta-te nefiresc
odata cu mine regina cautata-n desert si-n ruine

Ritual

lupii
ucisi in stele
de vraji
obosite
lumanari
candela
flacari
in fum
de intunecare-
sangie
poteci
nechemate
urla
a hoit
neumblate
razele sting
ochi si
luna-
pandemoniu

alb

iarna
suferinta
mea nocturna
infloreste
sibilic odata
cu fumul negricios
al cosurilor
repetate simetric

luna eroica
abur sangeriu

gnoza

I
arunca-ma amar
in groapa
hoit ostenit
sa fiu peste ochi
sa mor
sa dorm
sa mor in pace
cu lutul prieten

II
nici dumnezeu
nici umbra
in vid
alb de astre
dor curat
lenes zambind
in antesclipiri
infernale

III
armonic destins pe spirala
copacul cu ramuri de aur
copacul cu frunza de-argint
cu radacinile muiate in sangele
mort imbratisand molcom
universul din mine:arhetip
armonic destins pe spirala arbore-somn

IV
fara àripe zbor
in flori de cristal
inchis in samanta
de-arama de jos
fluturand cu soarele
contopind spirit
spre huma cinstire
.............................
arunca-ma amar
in groapa
sa dorm
sa uit a cerului vestire

dialog imaginar intr-o oala cu ocru rosu

creez mereu corabii rasturnate in apus atat de libere
sovaitoare arcuite parca abscons lucirilor intelectului
ceva ca dintr-o poveste veche cu anima care tace de
indata ce animus incearca sa-i fure cantecul straniu
nemaiauzit contemporan mie nu-mi spune nimic chiar
vrei sa port senil eticheta intruparii istorice marca a detasarii
conflictelor mimate cu pixul nemuririi unui cadavru spanzurat
in declin
nu ti se pare ca esti cam arogant pentru un petec de huma
oare nu crezi ca tocmai ce esti nu intereseaza pe deplin
gandeste:ai fost vreodata haos ca sa fii ordine pacat
pentru a putea fi mantuire conflict pentru a fi candva unitate
o promisiune e doar un inger blond cu aripile retezate asta
sa fii oare si tu un orb aruncat intre inele de plastic
sunt omul liniste desfasurat mai mult necunoscut concep
anotimpuri maloase in care sufletul se zbate umilit intre
zabranice mestesugite de spiritele unite in numele ignorantei
luciferice sunt un summum al tuturor senzatiilor nelamurite
un mister intr-un mister permanent individualizat oh cat as
vrea sa fiu doar tacerea apelor crescute din munte
lectia singuratatii dezgusta spiritele neincercate mie chiar
sila posomoratule intr-o nevoie permanenta de comuniune
dezinteresata ce-ai spune daca ti-as sorbi sufletul si ti-as pierde
suflul inutil vietii descoperite din inalt ce-ai spune daca ti-as
darui iubire trupeasca in palatul pustiu in care domnesti cu atata
gratie estetica cum ai mai fugi sa uiti moleseala propriei vointe
in sfere de cristal plasmuite anume
e tot ceea ce striga nisipul sub razele fierbinti ale
soarelui rod astazi marunt maine difuz mistuit fara de
voie unei glume de rand eu eu eu eu cu mine mine mine
prin tine tine tine tine converg
nerod!
stiu bine...

neputinta 2

e tot o seceta in valea indelung rabdata

gaturile pomilor stravezii se inalta hapsane
din pamantul atat de prefacut piatra pustie
niste strigoi injunghiati intre lumi increate
batranii corbi profetici danseaza irositi
in praful inecacios al cararilor spovedite
apostolului foamei un silnic cu chip pal restrans

din doi trei prefac nisipul in aur
trei patru despart stanca in apa
patru cinci separa colbul in libertate
inutil insuficient nesperat plus infinit
reprezentari arbitrare

lacrimile mele scalda pustietatea garbovita
intr-un suvoi spaimantator de translatii ranite

arcan

in piatra slefuita de forme vii si-ngemanari de umbre
se-nalta nestiuta a lumii mare taina

ca o fecioara adormita latent sub framantari straine
deschide universul cu tot ce neinteles ramane
imagine rapita materiei divine insufletita de ochiul fara nume

robite vointei metalele incep a glasui alene
cand luna soarelui din joaca vrajita se supune

un echilibru arde mai sus de departari doar trupul
fiinteaza prin tot ce e minune analogie lucrurilor Mari

elegie

haos
planetele rotindu-se hilar
in jurul axului vremelnic
al nebuniei mandru stindard
luciferic cum coboara curgand
impreunare ritualica de flacari
eul meu asemenea pietrelor de mormant
desfigurat mai zambeste unicornul
tacerilor mute ale turnului medieval
natura moarta si cai dezmembrati in colturi
coame impletite prin chipuri odata mandre
propria lor intrupare stalcita ca un mozaic rupestru
bufonii
mestesugari ai prapastiilor spanzurati
alene tuturor acestot puteri staruitoare
de roata sa atarne zodiac aleator de cauze majore
codrin sa fie acesta un nume sculptat intr-un munte
sau o piatra ciobita pe un fund de ocean?

haos

planetele rotindu-se hilar
in jurul axului vremelnic
al nebuniei mandru stindard
luciferic cum coboara curgand
impreunare ritualica de flacari
eul meu asemenea pietrelor de mormant
desfigurat mai zambeste unicornul
tacerilor mute ale turnului medieval
natura moarta si cai dezmembrati in colturi
coame impletite prin chipuri odata mandre
propria lor intrupare stalcita ca un mozaic rupestru
bufonii
mestesugari ai prapastiilor spanzurati
alene tuturor acestot puteri staruitoare
de roata sa atarne zodiac aleator de cauze majore
codrin sa fie acesta un nume sculptat intr-un munte
sau o piatra ciobita pe un fund de ocean?

nici

nici o lumina si pomii se incarca
grotesc in jocuri de culoare robusta

deasupra prapastiei albii porumbei muti

cerneala sterge atent campurile
bronzate in cuvintele mainilor pale

deasupra prapastiei albii porumbei muti

eliberarea unui joc haotic dus printre
fumuri albastre miscatoare nisipuri elixir

deasupra prapastiei albii porumbei muti
si corbii hulpavi ai dorintelor mele

haos

nimeni sa inteleaga
glasul vanturilor in noapte
deschise portile asteapta
intoarcerea oilor ratacite pe creste
diminetile care dor fara suvoiul
misterului ei arcuit secera de luna curata

nimeni sa arda ca o lumanare pustie
chilia tortei gata sa ma inalte din morti

spleen

rotile universului atat de inspaimantatoare intr-o
incatusare rosiatica de cercuri vibrand ca o urma
de sarpe printre stelele gaurite sub luminile tuturor
rugurilor noastre vremelnice gata oricand sa-si
striveasca imperfecta creatie
lanceda
mai ales stirba
poate un peste limbut

ce pot sa fac doamne cu trupul asta al meu

ca o pierdere a tuturor apelor leganate in vis
somnul care ma duce printre cadavre sfartecate
barbar intr-o imagine purpurie adulmecata in
urletul patrunzator al lupilor trenul tuturor orbilor
aruncati inspre cer
putreziti
mai ales hilari
poate resortul universului viu

ce pot sa fac doamne cu trupul acesta al meu

cufundat in tacere pamantul se cuprindea
in rauri din sangele meu